<a href="http://www.turismvirtual.ro/"><img src="http://www.turismvirtual.ro/logo.gif" alt="Cazare pensiuni hoteluri" width="88" height="31" border="0"></a><br><a href="http://www.turismvirtual.ro/cazare/Costinesti/" title="cazare pensiuni hoteluri Costinesti">Cazare Costinesti</a><br>
PORUMBEII ?.......O da! Ce bataie am luat de la mama ca i-am distrus cuierul sa-mi fac nu stiu ce boxe pt porumbei!!!, aveam vreo 10 ani pe-atunci...cresteam rotari, gutani si vreo citiva jucatori....
Tin minte ca in iarna lui 1980 m-a prins intr-o duminica un viscol de zile mari iar eu eram cu bicicleta in obor la porumbei...,pe atunci oborul se tinea in Palas(Constanta),iar pina in Eforie erau vreo 15 km....parca revad si acum frigiderul (ZIL), facut barca de nenumaratele coborari din pod pe el.
Mi-erea ciuda pe un vecin (Iana, Dumnezeu sa-l ierte,) ca-mi prindea porumbeii, si mai avea si niste voiajori cu narile cat casa!!.Pe atunci nu realizam ca narile masculilor cresc in general cu varsta.
Gustul pentru voiajori l-am luat de la dn. Cosac Ioan pe atunci presedintele Asociatiei Constanta (1983), caruia comunistii i-au demolat crescatoria din Coiciu pentru a inalta blocuri, fiind nevoit ca timp de un an o parte din porumbei sa ii tina la mine. De la el am invatat ce inseamna columbofilie, atat cat poate pricepe un copil de 13,14 ani. La el am vazut prima oara cuibare de ipsos, cum se prepara mineralele si care e rolul lor...etc. Tin minte un trestiu provenit direct de la Ludu Vasile cu un loc 3 la Varshovia si 2 la Lublin....
Ulterior datorita unor evenimente cum ar fi patrunderea dihorilor in crescatorie(podul casei), amestecata cu evolutia mea de tanar cautator de fuste fine, ( sindrom care m-a urmarit si dupa casnicie,) am incetat sa mai cresc porumbei.
Cred ca din totdeauna am iubit pasarile in general, porumbeii in mod special. Cand aveam ocazia, la 1mai , pescuit sau alte evenimente, imi placea sa stau intins in iarba si sa ascult pasarile cantand. Cautam sa deslusesc care anume pasare canta, ajungand sa deosebesc lejer un sticlete,scatiu, petrus, cinteza, mierla...Am crescut si reprodus canari, zebre australiene, rozele, nimfe, perusi, acestia din urma chiar pe standard, invatind ce inseamna culori (caractere) recesive, dominante,cum se compun cromozomii , perechile de alele,etc,...ajungand dupa mai multe generatii sa-mi fac calcule privind probabilitatea de aparitie a unei anumite culori sau caracter( imi plac perusii mov-violeti capaciti pe alb).................
M-am reapucat de porumbei voiajori in primavara lui 2009 la 39 de ani, om la casa mea cu 2 copii, fix pe terasa unui complex comercial, terasa dotata cum se cuvine, cu gresie si balustrade de inox, si ca nebunia sa fie completa am ocupat partea de nord pe toata latimea cladirii(15 m). Nu va spun ce palpitanta e coborirea cu peste 100 porumbei imbarcati in pliante,4 etaje!!!...dar nu va spun ce fericita era familia de noua mea ocuopatie...columbofila, pe langa cea de manager, administrator a 5 magazine alimentare un aprozar, un pet-shop (ultima gaselnita inaintea porumbeilor) cu pretentii de familist si nu numai.
Tin minte ca in iarna lui 1980 m-a prins intr-o duminica un viscol de zile mari iar eu eram cu bicicleta in obor la porumbei...,pe atunci oborul se tinea in Palas(Constanta),iar pina in Eforie erau vreo 15 km....parca revad si acum frigiderul (ZIL), facut barca de nenumaratele coborari din pod pe el.
Mi-erea ciuda pe un vecin (Iana, Dumnezeu sa-l ierte,) ca-mi prindea porumbeii, si mai avea si niste voiajori cu narile cat casa!!.Pe atunci nu realizam ca narile masculilor cresc in general cu varsta.
Gustul pentru voiajori l-am luat de la dn. Cosac Ioan pe atunci presedintele Asociatiei Constanta (1983), caruia comunistii i-au demolat crescatoria din Coiciu pentru a inalta blocuri, fiind nevoit ca timp de un an o parte din porumbei sa ii tina la mine. De la el am invatat ce inseamna columbofilie, atat cat poate pricepe un copil de 13,14 ani. La el am vazut prima oara cuibare de ipsos, cum se prepara mineralele si care e rolul lor...etc. Tin minte un trestiu provenit direct de la Ludu Vasile cu un loc 3 la Varshovia si 2 la Lublin....
Ulterior datorita unor evenimente cum ar fi patrunderea dihorilor in crescatorie(podul casei), amestecata cu evolutia mea de tanar cautator de fuste fine, ( sindrom care m-a urmarit si dupa casnicie,) am incetat sa mai cresc porumbei.
Cred ca din totdeauna am iubit pasarile in general, porumbeii in mod special. Cand aveam ocazia, la 1mai , pescuit sau alte evenimente, imi placea sa stau intins in iarba si sa ascult pasarile cantand. Cautam sa deslusesc care anume pasare canta, ajungand sa deosebesc lejer un sticlete,scatiu, petrus, cinteza, mierla...Am crescut si reprodus canari, zebre australiene, rozele, nimfe, perusi, acestia din urma chiar pe standard, invatind ce inseamna culori (caractere) recesive, dominante,cum se compun cromozomii , perechile de alele,etc,...ajungand dupa mai multe generatii sa-mi fac calcule privind probabilitatea de aparitie a unei anumite culori sau caracter( imi plac perusii mov-violeti capaciti pe alb).................
M-am reapucat de porumbei voiajori in primavara lui 2009 la 39 de ani, om la casa mea cu 2 copii, fix pe terasa unui complex comercial, terasa dotata cum se cuvine, cu gresie si balustrade de inox, si ca nebunia sa fie completa am ocupat partea de nord pe toata latimea cladirii(15 m). Nu va spun ce palpitanta e coborirea cu peste 100 porumbei imbarcati in pliante,4 etaje!!!...dar nu va spun ce fericita era familia de noua mea ocuopatie...columbofila, pe langa cea de manager, administrator a 5 magazine alimentare un aprozar, un pet-shop (ultima gaselnita inaintea porumbeilor) cu pretentii de familist si nu numai.
